vineri, 1 ianuarie 2010

Capitolul 2

Dance for life

Capitolul 2




Cele 2 saptamani pana la concursul de la Arad trecura foarte repede.Sanbata urma sa plec,adica maine.




Ultima ora din orarul scolar se sfarsise.Mergeam impreuna cu Raluca si Georgiana spre casa.Presupun ca mi-au observat starea mea dezastruoasa pentru ca nu spunea nimeni nimic.Era mai bine asa….




Raluca o luase inainte si se aseza in fata noastra oprindu-ne din mers.




-Ok!Gata!Am inteles ca nu esti intr-o stare prea placuta,dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa mai vorbesti deloc!




Am dat din umeri indiferenta.Care era problema ei?Nu vede ca nu am chef de vorba?Vroiam sa plec mai departe dar ma opri.




-Uite ce este,nu stiu ce s-a intamplat cu tine dar trebuie sa-ti revi!O vreau pe vechea Miky care mereu zambea si urmarea fiecare pusti de pe strada ca o maniaca si era atat de vorbareata incat imi doream sa ramai muta….dar se pare ca este mai bine vorbareata decat muta.




Ma uitam la ea cu indiferenta.Are dreptate.Toata ziua nu am scos niciun cuvant.Ma gandeam numai la concurs.Dar ce naiba Miky!!!Ai avut atatea concursuri si nu ai fost asa.M-am incruntat pentru ca aceasta stare prevede ceva nu prea bine.




Raluca s-a intors langa Geanta.Upss!!I-am promis ca nu o sa-I mai spun asa.




Ele au inceput sa discute despre pisici.




-Pa Miky!




Mi-am ridicat privirea dezorientata uitandu-ma dupa persoana care ma saluta.




-Aaa….Pa Gean…aa…Georgi!




Am dat sa merg spre casa dar o mana pusa pe umarul meu drept ma facu’ sa tresar si sa ma intorc.




-Hey!Nu ma astepti si pe mine?era Raluca…dar ce face ea aici?era locuia in partea celalta a strazii…vazandu-ma incruntata si de pe alta planeta imi sopti:




-Ai spus ca pot veni la tine…esti sigura ca mai vrei sa vin?




Am dat din cap in semn ca da.Se uita urat la mine




-Vorbim despre asta imediat!spuse aspru.




Nu am spus nimic.O saluta pe Georgi si veni langa mine.




-Deci ce te sperie pe tine asa de rau incat nu mai spui absolut nimic?Haide zi!Sri bine ca poti sa-mi spui ce vrei.




Aici avea dreptate era cea mai buna prietena a mea si aveam incredere in ea orice ar fi.




-Maine plec la Arad pentru ca am un concurs…




-Concurs???Asta te framanta pe tine???Concursul???Ai avut mii de concursuri si niciodata in viata mea nu te-am vazut asa…tu…adica….tie iti placea concursurile,competitia…cu ce te duci?




Pfff!!!ce-mi doream sa nu mai fi zis nimic…desi avea dreptate….




-Ei bine???Mai esti pe pamant?




-Da!Inca mai sunt.O sa plec cu dansurile moderne…




Nu am apucat sa mai spun ceva ca mi-o taie imediat.




-Cu dansurile moderne niciodata nu ai avut probleme…




Te lasa-ma sa termin!Te rog!!Te rog!!!ma rugam in gand de o mie de ori dar stiam ca nu am nicio sansa cu Raluca.Ea mereu cand vroia ceva obtinea si inca foarte repede.Spre uimirea mea tacu si cazu pe ganduri.




-Ce mai vroiai sa spui?zise ea dupa cateva secunde in care remarca propozitia mea neterminata.




Am oftat invinsa.




-…..Si cu baletul.




Ea stia totul!Unde plecat ce premii luat si cu ce dansuri.




-Dar tu nu ai fost niciodata intr-un concurs cu amandoua.

-Stiu…

-Si ce te sperie?


-Ca o sa iasa rau!


-Daca esti asigurata ca nu o sa fie consecutive…

-Profesoara de balet a spus ca se va ocupa ea de asta…

-Atunci de ce iti faci griji?

-Nu stiu!Pur si simplu nu stiu!Este un sentiment nou!Nu il pot defini.

-Ok….Calmeaza-te!Totul va fi bine!Sper…

-Si eu sper.am oftat in timp ce imi cautam cheile de la apartament.

Dupa acea discutie parca nu mai eram asa stresata.Cam 20% din stres disparuse.

Gandindu-ma in continuu ma miscam inconstienta prin casa.Deodata ceva tare imi pica in cap luandu-ma cu ameteala.Dupa lovitura ceva se sparse la picioarele mele intepandu-ma cu cioburile acelui obiect.

-Miky!Esti bine?Ce s-a intamplat?

O auzeam intreband din ce in ce mai aproape de mine.Am deschis un pic ochii si am iesit din hol unde se afla frigiderul.Ma durea capul ingrozitor.

-O Doamne Dumnezeule!Ce ai facut?


Tinandu-ma de pereti m-am tarat pana in bucatarie s ama asez pe un scaun.


-Te simti bine?




-Ma cam doare capul dar in rest sunt bine.




-Te-ai taiat…spune ea nesigura sperand sa nu ma sperii.




-Unde?




-La picioare.




-E ok!Sunt obisnuita sa ma tot doara de la poante(opinci speciali pentru balerine care sunt tari in varf)incat nu mai simt nimic atunci cand ma ramesc la ele.




-Cum spui tu!Unde sunt bandajele?




-In dulapul de pe hil de la baie.




-Bine!Stai aici,sa nu te misti!




Mi-am dat ochii peste cap.Ma trata ca pe un copil micut.




Dupa o compresie mica cu gheata si niste bandaje la piciore mi-am dat seama ca era timpul sa plec la antrenamente la dansuri.




-Asa deci…mie nu-mi spui ca ai renuntat la dansuri sportive aa??




De unde aflase?




-Mda…




-De ce?




-Pentru ca nu mai am timp de invatat pentru scoala iar mama a spus ca cel mai bine ar fi sa renunt la acest sport.




Nu a spus nimic doar a inceput sa caute ceva




-Ce cauti?
-Matura si cu farasul…apropo aste aproape 5,nu ar trebui sa pleci la dansuri




-Upss!!Da ai dreptate,ma duc sa ma schimb.




In drum spre camera mea am putut vedea cioburile langa frigider.Pe langa cioburi mai erau insirate si piscoturile mele acoperite cu glazura…ufff,cant muncisem la ele…




M-am schimbat ciudat de repede iar ranile mele nu mai erau…chiar niciuna,nici capul nu ma mai durea.In timp ce ma uitam dupa asa zisele rani.Nu mai era niciuna!!Cum este posibil?




-Hey!Esti gata?




Nu am raspuns,nu m-am miscat si nici macar clipit.Ma uitam speriata in locul in care erau ranile




-Ce s-a intamplat?




Veni langa mine si se uita la picioarele mele nebandajate.




-Unde iti sunt ranile?intreaba ea si mai speriata decat mine.




-Nu….stiu…..




Observasem la telefonul meu care era langa mine ca era tarziu si daca nu plecam acum aveam sa intarzii…




-Trebuie sa plec.




-Da…dar…ranile tale!




-Nu am nici cea mai mica si vaga idee.Vorbim la telefon bine?




-Ok!Ai grija de tine!




-Ok!Pa!




-P…pa!spuse ea uitandu-se iar la picioarele mele.




-Incuie tu usa ok?i-am zis in timp ce ieseam pe usa.pentru ca era cea mai buna prietena a mea de cand ma stiu m-am gandit sa-I dau ei cheia de rezerva.




Alergam spre autobuz sperand sa nu-l pierd.Waw!Nu stiam ca alerg asa de repede.Ma rog!Am un autobuz de prins!Din fericire am ajuns exact la timp.




-Buna tuturor!am spus catre fete.




-Hello Miky!



____________________________



Scuzati-mi greselile de ortografie:* Read &comment plsss!!!:*:*:*

8 comentarii:

  1. Foarte frumos scri! Imi place foarte mult! te pricepi!!!
    Superb capitolul asta! Abia astept urm cap :X:X:X
    daca ai timp intra si la mine !!! te pooop si merci anticipat!!! :*:*:*
    http://ramonapettro.wordpress.com

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte tare! astept continuarea.:*
    si succes si tie la dansuri :*

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte frumos:x
    Imi place cum scrii.
    :*

    RăspundețiȘtergere
  4. imi place la maxim:X>:D<>:D<>:D<succes in continuare:X:X:X:X:X:X

    RăspundețiȘtergere
  5. Si capitolul asta il adooerr:x
    Spor la scris in continuare :x
    Te-am puacitt:*:*:*

    RăspundețiȘtergere
  6. aaaaa...chiar ti s-a intamplat asta cu ranile?:O
    ....e chiar ciudat:-?...:*

    RăspundețiȘtergere
  7. ce se intampla cu8 ranile sunt curioasa si alearga si repede.. hmm

    RăspundețiȘtergere