Capitolul 10(partea a doua)

Hey lume!La voi cum este vremea?La mine este oribila:( Abia astept primavara:X
Am terminat si ultima parte din capitolul 10.Sper sa va placa si sa comentati va rog....si un cuvintel imi este indeajuns,ma ajuta:) multumesc tuturor celor care il citesc si comenteaza:):*
Lectura placuta!
P.S1.: Nu am mai pus poze,pentru ca sunt in criza de timp:))trebuie sa mai postez si pentru celalalt blog:o3
P.S2.:Daca o sa cititi continuarea vreau sa va spun ca faza cu bara este adevarata,doar ca am fost mai rezistent si nu am intrat in inconstienta,ci am fost dusa la spital...pe scurt nu am avut nimic:))

Capitolul 10(partea a treia)

Eram extenuata...

Terminasem toate dansurile ,iar premiile urmau sa fie anuntate.Fusese o zi ingrozitoare...cea mai ingrozitoare din lume...nu-mi vine sa cred ce se petrecuse...dar ziua inca nu se termina aici.Trebuia sa fiu cu ochii in patru.Vlad se reintoarse la timp pentru a intra in celalalte dansuri ramase.Nu imi convenea ce faceam dar nu aveam alta optiune.Il ocoleam pe cat posibil si ma faceam nevazuta.Am putut observa ca se duse la baie pentru a ma cauta dar din pacate pentru el,eu mi-am mutat lucrurile inapoi la mine in vestiar.Alta optiune nu mai aveam.Mihai nu se intoarse.Era de bine....dar totusi nu am aflat cine este Cezar...Afara nu mai ningea,iar totul parea nemiscata,ca o bucatica din rai,luminata cu liniste si pace.

Toate colegele vroiau sa vorbeasca cu mine,dar eu nu ma aratam dornica de a comunica cu nimeni.Cel putin cu cu ele...nu stiu de ce dar aveam nevoie de sfaturile cuiva,trbuia sa vorbesc cu cineva care sa ma sustina,sa ma inveseleasca,sa ma readuca pe pamant,cineva care sa fie realista si cu capul pe umeri.Brusc numele acelei persoane in sari in minte.Un simplu nume pe care imi face drag sa il rostesc inca din clasa a 2-a.De cand ne-am imprietenit si nimeni nu ne putea despartea,nimeni in afara de noi insene.Raluca!Acesta era raspunsul meu.Prietena mea cea mai buna,care m-a sprijinit si la bine si la greu.Cand aveam probleme serioase si eram extrem de macinata,ea parea la fel,storcandu-si creierii la maxim pentru a ma mai inviora cumva,desi uneori ii iesea,alteori nu prea.Cateaodata ma facea sa rad numai chestia aceasta.Ei i-am spus mereu totul,mai multe lucruri stie ea despre mine,decat ar trebui sa stie mama mea.Imi este alaturi,si mai rade cateodata de unele isparvi de’ale mele.Eu ma enervez pe ea,pentru ca reactioneaza asa in fata unui lucru destul de serios.Chiar daca stia totul,absolut totul,nu-i puteam spune ceea ce am patit pana acum.Pur si simplu nu puteam....

Mi-am luat privirea de la geam pentru prima data,cautand,spre mirarea fetelor,in ghiozdan dupa telefon.Lucrurile din ghiozdanul meu erau toate mototolite din cauza vitezei pe care o aveam atunci cand ma schimbam inainte de a intra dintr-un dans in altul.Mi-a luat cam 5 minute pentru al gasi.

12 Apeluri Pierdute??!!!Waw!Dar cine...?

Pffff....2 Mama...1 Tata...9 Raluca....Raluca??Trebuie sa o sun.

Dupa ce suna de 2 ori o voce vesela se auzi de la capatul celalalt

-Daa!!??Pe unde iti ti telefonul asta?ma intreba cu un ton care trebuia sa fie certaret....

-Buna si tie!Pai eram la concurs si ...nu puteam sa stau numai cu telefonul in mana asteptand sa ma suni...am zis morocanoasa si plictisita...

-Dar ce ai patit?

-Nimic...sunt doar stresata...si mi-a pierit tot cheful...

-Cheful de...?

-De tot!am zis nervoasa cu un ton „Evident”

-Hai,tu,zi-mi ce ai facut la concurs...ce premii ai luat?

-Nimic...

-Cum adica nimic?

-Pai inca nu a anuntat premiile...

-A...ma miram eu..!

-Sunt extenuata...am zis cu o voce ragusita

-Pff...se vede...

-Mda....Vreau acasa...

-Copii!Pregatiti-va pentru ca anunta premiile in 10 minute!

-Trebuie sa plec,am zis in telefon

-Bine vorbim mai incolo....apropo maine vi la scoala?

-Nu cred...O sa zac in pat 2 saptamani....cred ca o sa intru in hibernare...

-Pa!Te pup!
-Si eu!PA

Am inchis telefonul,l-am pus in ghiozdan apoi mi-am cautat trusa.Eram imbracata intr-o bluzita mulata albatru-marin si cu niste blugi...nimic sofisticat.Sunt o persoana simpla,nu sunt fitzoasa si nici nu le pot suporta fitele altora...

Am gasit trusa si mi-am machiat cu grija ochii cu un albastru,dar nu prea strident,amestecat cu alte culori,intr-un sfarsit iesind o nunata superba si fina de albastru.Glossu’ niciodata nu lipseste de la mine,asa ca mi-am dat cu unul care sa luceasca bine in lumina reflectoarelor ,un pic de rimel si cam atat.Adina isi facuse toata fata cu argintiu si sclipici...doamne...ma rog,cine sunt eu sa judec oamenii?...Stateam linistita ,asteptand chemarea noastra pe scena,pe un scaunel privindu-mi tenesii de aceeasi culoare ca bluza.Am ridicat privirea spre geam,apoi spre fiecare persoana pe care o intalneam cu privirea.Toate fetele se machiasera.

-Haide-ti!ne spuse doamna Alline intrand in camera si numarandu-ne.O sa asteptam in culise pana ne striga orasul,apoi vreau sa fiti civilizate,ne spuse uitandu-se spre Adina.

Am coborat pe scarile marmura printre ceilalti concurenti care se imbranceau,crezand ca asa vor ajunge mai repede.Bella si cu Mibell nu mai dadusera semne ca ar mai fi alaturi de mine si ma cam ingrijorau.Sper doar sa fie totul in ordine.Presupun ca nu au patit nimic,avand in vedere ca faceau parte din mine,inseamna ca atunci cand moare una dintre ele, o sa le simt,nu?

-Fetelor va rog sa asteptati aici!le spuse Doamna Alline.Miky vin-o cu mine!

I-am urmat ordinele si am urmarit-o pana in culise.Se opri si se intoarse spre mine oprindu-ma din mers.

-Deci,tu vei intra prima si vei prezenta fiecare colega de la tine din trupa,spunandu-le numele si de cati ani practica acest sport...depinde...ai inteles?

Inainte sa apuc sa mai spun ceva,se auzi un harjait ingrozitor urmat de un intuneric si o durere ingrozitoare in crestetul capului.Picioarele ini cedasera din cauza greutatii care se presa deasupra capului meu.Dezechilibrandu-ma am cazut in sezut sprijinindu-ma in coate,iar acestea cedasera la randul lor.Am auzit strigate de disperare,dar eu ma preucupam de altceva.Ce mi se intamplase?Tot ce auzeam erau:bara,Miky,lovit...altceva nimic.Liniste.Liniste....VREAU ZGOMOT!Ma innebunea linistea!mie,care o adoram...Deschid brusc ochii si observ ca eram intinsa pe un covor.Cum am deschis ochii camera se invarti cu mine,dar vazand din ce in ce mai mult.

-Ce s-a intamplat?am intrebat buimaca

-A...aa....aaa

-Cum te simti?ma intreba gabytza

-Ametita.

-Cati ani ai?

-16...

-In ce an esti nascuta

-In 1993...

-Cum te cheama?

-uff...nu mi-am pierdut cunostinta,am inceput eu sa urlu la ele.Sunt bine.bine?

Se uitau la mine cu ochii cat cepele.

-Deci ce s-a intamplat?am intrebat nervoasa,cu o durere groaznica in cap

-Ti-a cazut o bara de cortina in cap.Nu se stiu cauzele.Nimeni nu era prin apropriere decat tu si cu doamna Alline,spuse gaby speriata.

-De cat timp stat inconstienta?am intrebat masandu-mi tamplele

-O juamtate de ora,aproximativ.Noi ne asteptam la ceva mai mult...

-Aha...am spus incercand sa ma ridic

Fetele m-au ajutat sa ma ridic dupa care mi-am adus aminte de ce eram in locul acela.

-Ce premii am laut?

-Pai,Tu ai luat 1 si 2 la categoria balet,air noi am luat locul 1 cu can-can si locul 3 cu dance mania...iar la restu’ nu am luat nimic,zise intristandu-se

-Nu fiti suparate,am zis,am luat destule premii,si le-am facut cu ochiul.

Eram asa de buimaca,incat nu imi mai aminteam decat numele meu si cateva chestii minore...in rest era....cu capul in nori...

Am luat iar un loc pe un scaunel de data aceasta si am incercat sa imi readuc amintirile in cap.Vlad,Vlad,Vlad....mereu imi aparea numele acesta in minte...cine era?Nu imi aduceam aminte de nimeni cu numele de Vlad...Am tras-o usor pe Gaby intr-un colt si am intrebat-o speriata

-Cine este Vlad?am zis muscandu-mi buzele

Se uita la mine cu maxilarul deschis si cu o privire de parca as fi un extraterestru

-Tu...tu nu-ti mai aduci aminte de Vlad?Nic de ...Alex?

-Nu,imi tot apare in minte numele acesta dar nu stiu cui ii apartine.

-Doamne Miky!Tu chiar ti-ai pierdut cunostinta

-Ba nu!Adica da....dar pe jumatate,bine?

Se uita cu o privire acuzatoare.M-am asezat in sezut pe jos sprijinindu-ma cu spatele de perete.Am lasat acum aproape gol de amintiri sau informatii pe spate si am inchis ochii.O imagine cu doi baieti frumosi imi aparu’ in minte.Unul dintre ei avea parul castaniu si ochii caprui,superb tipu’.Dar celalalt....nu aveam cuvinte de al descrie.Ma privea cu ochii albastrii-verzui,amestecat cu niste suvite brunete rebele din fata lor.Dintr-o data totul reveni.Bella,Mibell,Vlad,Eva,Alex,Doamna Alline,Arad,Profu’,Gaby,Andreea,Amalia....Amalia....Amalia...sigur ea a fost....

Imi revenise memoria sunt foarte sigura de acest lucru.Ma ridic si ca o sageata o drag pe Gaby spre mine si ii zic bucuroasa

-Stiu tot Gaby!am zambit,dar ea parea confuza.Stiu,mi-am adus aminte de tot.

-Bine,trebuie sa te testez.De care tip imi place mie?

-Aaa...usor,am ras....de Alex....si mi-am pus usor mana pe umarul ei.

-Bine,bine te cred.zise bucuroasa

-Copii strangeti-va bagajele si ne intalnim la microbuz in 15 minute.Sa nu intarziati,si aveti grija!striga profu’ uitandu-se la fiecare.

Cand privirea lui se opri pe chipul meu isi miji ochii sa vada mai bine.

-Te-ai trezit?Cum te simti?Iti aduci aminte ceva?ma intreba nelasandu-ma sa raspund la nicio intrebare

-Sunt Ok,am zis sperand sa inteleaga ca nu era nimic ineregula cu mine.

-Ma bucur!Ne vedem in 15 minute la microbuz

Mi-am adunat toate costumele,avand bratele pline.Aveam in spate ghiozdanul,iar rochiile de balet(mai degraba rochia,avand in vedere ultimul meu joculet cu Mihai....)intr-un saculet special pentru rochii,pus peste ele.Am strans cu sila costumele si mi-am luat cupele si cele 2 medalii.Bella?Mibell?Pe unde suntei..?Nu se auzi nimic in mintea mea.Imi facea griji....si inca cate....

Ma fofilam prin camera,pana cand am ramas ultima.Am iesit din camera si am inchis usor usa,luandu-mi ramas bun in gand.Cand sa fiu pe picior de plecare cineva ma striga:

-Miky?zise o voce de miere

-Da!?am zis intorcandu-ma pe calcaie.

-Cum te simti?Sti cine sunt...nu?zise incruntandu-se

-Sunt Ok!am zis incordandu-mi maxilarul.

-O...ma bucur!zise aratand un zambet de milioanee!!!

-Miky!!Haide,ramanem in urma...zise Gabby.

-Acum!Trebuie sa plec....am zis trista...Sper sa ne revede cur...

Nu am apucat sa mai spun ceva pentru ca el se napusti asupra mea,sarutandu-ma usor.I-am raspuns la sarut....ce puteam face?Avea gust de miere.Nu i-as mai da niciodata drumul.Am inchis ochii strans si un gand ma izbi.Este primul si ultimul nostru sarut,daca voi continua ma va afecta dupa aceea foarte mult,dar daca ma despart de el acum....ar fi mai bine.L-am impins usor,pentru a nu-i rani sentimentele si mi-am deschis ochii in acelasi timp cu ai lui.

-Trebuie sa plec!Pe curand!am zis intorcandu-ma cu lacrimi in ochi.daca mai statea acolo 2 secunde un cred ca mai rezistam.Imi doream sa plec cu el,nu fara el,departe de el,fara el nu exist eu.Dar ce puteam face?Nimic.Ajunsa langa Gabby,ma apuca de umeri cu o pama de-a ei si ma consola.M-am asezat in fundul microbuzului.Vroiam sa ii multumesc Gabbytzey pentru ca ii tinea pe ceilalti departe de mine,dar nu puteam,pur si simplu mi se opreau in gat,asa ca i-am zambit usor in semn de recunostere.

Uitasem sa o sun pe Raluca,ii promisesem...dar va afla cand voi ajunge acasa.

Ora 10:00 seara....se spune ca atunci cand te uiti la ceas si prinzi ora fixa,cineva te iubeste.Mi-am alungat acest gand,pentru a nu merge mai departe...Era 10:15 cand am intrat in Ploiesti.Era destul de tarziu,iar afara se intunecase.Mi-am scos cu lene telefonul din buzunar si am format numarul mamei.I-am spus ca in 10 minute urma sa ajungem,si sa vina sa ma ia.Afara era foarte frig,iar mama ajunsese cu 10 minute mai tarziu dupa ce coborasem din microbuz.Tremuram in nestire,iar cate o lacrima imi mai umezea din cand in cand ochii,aducandu-mi aminte de Vlad.Oare si el sufera atat de tare?Oare chiar a tinut la mine cum inca mai tin eu la el?Mama sosi intrerupandu-mi gandurile.

-Buna draga mea!Ce mai faci?Ce premii ai luat?intreba curioasa...desi rasp se afla la mine in mana

-Locul 1 si 2 cu baletul,iar cu dansurile am luat 1 si 3

-Bun,bun!Bravo!zise fericita in timp ce ma urcam in masina.Maine te duci la scoala?

-Normal ca nu!am urlat la ea.Nu ma duc toata saptamana,mai ales ca doctorul a zis k nu am voie sa fac efort fizic si nici mintal....

-Ce?Cum adica...?

Oupss!!!Nu trebuia sa afle de bara...pfff...o s-o sperii mai rau...

-Ce s-a intamplat?

-Pay a fost un accident...mi-a picat o bara de cortina in cap....am zis simplu ca sa scap mai repede

-Cum adica?

-Stateam in culise si vorbeam cu Doamna Alline si deodata totul deveni negru si apoi m-am trezit dupa o jumatate de ora in vestiare....

Am incheiat orice discutie dupa tonul meu,asa ca nu mai spuse nimic pana acasa.

Dupa 20 de minute,cand am ajuns acasa m-am trantit in pat,pe jumatate adormita.Cred ca o sa intru in hibernare,nu gluma.Eram extrem de obosita,dar ochii se impotriveau sa se inchida.Gandul imi era la Vlad.

In aceasta noapte o sa-mi fac o promisiune:

Nu o sa ma mai gandesc la Vlad,iar ca sa-mi fie usor o s-o rog pe Gabby sa nu mai vorbeasca despre Arad.O sa inchid toate intamplarile mele intr-o cutiuta bine sigilata intr-un colt al amintirilor.

____________________________________________

Va rog eu mult comentati:*

Imi ridica moralul de a scrie in continuare:)

In curand Miky v-a pleca la Barcelona:>am o gramada de chestii sa va spun:))